O cursă de semimaraton se poate desfășura în parametrii stabiliți și poate duce la obiectivul vrut sau poate merge foarte prost: mușchii să pară că nu fac față, respirația să o ia razna, pantofii de alergare să incomodeze piciorul, hidratarea și nutriția să lase de dorit.

Greșelile care apar la alergarea unui semimaraton pot veni din lipsa experienței, din cauza emoțiilor existente, din nepregătirea cu atenție a cursei, dar pot fi și situații neprevăzute care pot cauza probleme în ziua cea mare, pe traseu, în cursa de 21 de kilometri și 97 de metri. Indiferent de numărul acestor greșeli, alergătorii trebuie să rămână pozitivi și în același timp să nu uite că o cursă trebuie să fie distractivă, o activitate pe parcursul căreia trebuie să te simți bine, lipsită de frustrări, frici și stres. Pentru a nu strica totul trebuie să se evite neplăcerile care au un impact negativ asupra stării fizice dar și psihice existente în timp ce se rulează spre linia de finiș.

Printre ceea ce nu trebuie să faci în ziua cursei este să încerci ceva nou, cum ar fi pantofi de alergare, echipament, geluri, mâncare etc. Previi astfel apariția problemelor de stomac, a bătăturilor, a iritațiilor etc.

Marile curse au stații de hidratare și alimentare la fiecare 5 kilometri. Încearcă să nu treci pe lângă aceste puncte ca TGV-ul, pentru că astfel consideri că vei salva câteva secunde. Faptul că nu bei lichide și că nu iei nimic pentru a avea mai multă energie, mai mult ca sigur s-ar putea să te coste până la final. Deshidratarea nu numai că duce la slăbirea ritmului dar, pe căldură, pe caniculă, poate crea și probleme serioase de sănătate.

Nu pleca foarte tare de la linia de start. Distanța pe care o ai de parcurs e lungă  și energia irosită în primii kilometri va însemna multă durere și suferință pe finalul cursei. E greu să pornești calculat, conform planului, când vezi multă lume pe lângă tine ”explodând” imediat ce a auzit pistolul de start, dar este foarte important să o faci dacă vrei să poți avea finișul pe care-l dorești și la care te-ai gândit încă de când te-ai înscris.

Chiar dacă e mai greu de realizat și uneori nu îți stă mintea la așa ceva, alegerea unei trase perfecte pe traseu, linia imaginară folosită pentru măsurarea distanței, te poate scuti de alergarea a până la 1 kilometru în plus. Varianta mai lungă te poate costa minute bune și, în plus, consumă multe resurse de energie.

O altă greșeală ce poate apărea în timpul unui semimaraton și poate strica bunul mers al lucrurilor este încăpățânarea față de păstrarea ritmului indiferent de obstacolele din cursă sau de condițiile meteo. Traseul poate avea zone cu urcare în care menținerea ritmului planificat poate însemna o risipă de energie, la fel ca și atunci când din față bate un vânt puternic. În asemenea situații o bună abordare ar putea fi să se fugă după simț, ce se pierde putând fi recuperat pe coborâri sau când vântul bate din spate.

Greșelile pot fi făcute și înainte de competiția în sine, la antrenamente. O pregătire bună, de cele mai multe ori înseamnă și un semimaraton bun. Cele mai mari erori care trebuie evitate sunt supra-antrenamentul și lipsa perioadei de odihnă de dinaintea cursei, bineînțeles cu menținerea în același timp a tonusului muscular. Când planul de pregătire merge bine, când fiecare ieșire la fugă iese așa cum trebuie, alergătorii au tendința să pluseze, să nu se mai țină de program, să alerge mai mult, mai tare, mai des. De cele mai multe ori asta duce la o oboseală din care cu greu se mai iese și, de multe ori, la accidentări. Trebuie ca fiecare să-și cunoască limitele, să-și asculte organismul și astfel să poată simți când face mai mult decât poate duce. Iar înainte de cursa în sine trebuie avut în vedere că este intervalul de timp în care nu se mai ”încarcă”, în care volumul scade, iar intensitatea antrenamentelor ajunge la 80-90 % din ceea ce se alerga în perioada de pregătire. Ideea e ca picioarele dar și mintea să se simtă la start ca noi, odihnite și puternice.