Youtube

Dan PURIC

dan-puric-858x1024

Dan Puric, actorul, regizorul si scriitorul, nu este un mister ci un om frumos, talentat si prezent mereu langa noi.

Cartile si spectacolele sale deschid lumea cu subtilitate si rafinament, realizate prin mijloace caracteistice stilului sau original.

De la spectacolele: “Idolul si Ion Anapoda”, “Sinucigasul”, “Don Quijote”, “Visul” sau “Suflet romanesc” nu poti pleca nepasator sau doar fericit ca ai mai bifat la cultura generala ceva, ci cu o stare de “trezire” si cu o luciditate care te face sa te intrebi cine esti.

Dan Puric se antreneaza zilnic, oriunde s-ar afla si alearga, insotit de cainele sau, labradorul Dulcineea, de cateva ori pe saptamana. Regimul sau de viata ii permite sa faca fata efortului pe care il presupune un spectacol cum este “Suflet romanesc”, un one man show cutremurator ca mesaj dar epuizant, ca efort fizic.

Autorul cartilor “Cine suntem?”,“Omul frumos”, “Fii demn!” si “Suflet romanesc” nu ne oferă solutii, ci incearca sa redescopere dimensiunile contemporane ale spiritualitatii romanesti si reprezinta, in esenta, biografia fiintei noastre, asa cum o cunoaste Dan Puric.

Nu poti vorbi separat despre actorul, regizorul sau scriitorul Dan Puric, fiindca creatia sa este un intreg armonios care recurge la memorie, la valoare si valori, la implinirea noastra sufleteasca.

Si, mai presus de toate, “vocea” lui Dan Puric este ascultata fiindca forta sa vine din puterea de a evita compromisul si de a fi liber.

1403459_625568310818136_724641835_o

“Miscarea este o nevoie pentru trup precum hrana este o nevoie pentru corp.

Iar trupul nu este totuna cu corpul. Cel dintai este strabatut de suflet. Cel de-al doilea este inlantuit de natura.

Si, de aceea miscarea trupului este lupta discreta, dar zilnica, ce o ducem împotriva gravitatiei ce ne inlantuie, este nostalgia vietii dupa libertatea absoluta.

Caci exista o miscare naturala care ne ajuta sa ne hranim, sa ne deplasam, sa ne reproducem, deci, in ultima instanta, ne ajuta sa traim si exista, in acelasi timp, o alta miscare, dincolo de acest imperiu al necesitatii care ne ajuta sa ne desavarsim.

Ea nu mai este miscarea biologica, care face specia sa supravietuiasca, ci cea care te pune in dialog cu spatiul si cu tine insuti.

Aceasta este miscarea care innobileaza si, astfel, prima ne ajuta sa ne hranim iar cea de-a doua ne hraneste.

Prima apartine speciei, a doua spiritului.

Iar prin aceasta din urma ne diferentiem si ne inaltam deasupra tuturor vietuitoarelor.

Caci, numai hrana spirituala il face pe om sa devina mai om.”